Skip to content

A iubi…

May 12, 2010

”A iubi este a ne pierde intr-un suflet in care sufletul nostru gaseste un sprijin, fara a-si pierde libertatea; este a gasi o gandire care previne sentimentele noastre exprimate si neexprimate; este a intalni o privire care vede realitate in promisiuni; este a simti o mana intinsa mainilor noastre in clipele de agonie…”

Cecilia Cuţescu Storck  “Fresca unei vieţi”

Esti…

April 14, 2010

Ma indepartez usor, alunecand pe sub usi si praguri. Sunt o umbra de nerecunoscut care te bantuie, o bila mare, de metal si neagra pe care nu poti sa o indepartezi oricat ai vrea. Sunt o raza de lumina care intra printre jaluzelele prafuite si doarme la tine in brate. Sunt mirosul cafelei pe care ti-o pregatesc dimineata. Sunt buzele care te trezesc usor. Sunt unghiile care se infig in spatele tau. Sunt pielea pe care o atingi. Sunt ecoul tipetelor tale. Sunt mana pe care iti doresti s-o tii in mana ta. Sunt noptile pierdute indepartandu-te de efemer. Sunt picioarele pe care le cauti prin pat. Sunt tricoul tau pe care-l port si eu. Sunt ochii care plang de fericire. Sunt oglinda starilor tale. Esti primul meu gand de dimineata. Esti tigara pe care o fumez pe balcon. Esti o umbra statica in jurul careia zbor si plonjez. Esti nisipul si marea la un loc. Esti un viciu. Esti mana cuibarita pe sanul meu. Esti forma geometrica perfecta pentru corpul meu. Esti bucata mea de carne. Esti o pastila ca sa pot dormi. Esti un rand din ceea ce scriu. Esti zambet si paranoia, esti calm si haos, esti exaltare si depresie. Esti mai mult decat e bine sa fie cineva. Nu pot sa te opresc. Daca “nu pot” nu exista, atunci nu vreau. Numai de sus pot sa cad si tot sus o sa vreau sa ajung. Se mai rupe ceva, dar ca un mit al constiintei este inlocuit de un nou membru. Cand simti ca ceva creste in tine, asta sa fie dragostea?

EA

Who’s Gonna Save My Soul

March 29, 2010

Vineri mi-am pierdut sufletul, sau poate m-a pierdut el pe mine. Fiind intr-o stare avansata de ebrietate, nu mai stiu exact cand ne-am pierdut unul de celalalt, am realizat doar cand stateam in 4 labe in fata apartamentului incercand sa deschid usa. Ete naibii, m-a lasat si dobitocul asta! Consecintele pierderii sufletului aveam sa le realizez sambata, eram mai usor. Totusi spre seara, am inceput sa ma framant, oare unde o fi nebunul asta? El nu stie ca maine trebuie sa mergem la slujba, si fara el nu se poate.

Am incercat sa gandesc rational, oare unde ar putea fi sufletul meu, doar ca singura concluzie rationala la care am ajuns, e ca sufletul nu are ratiune, asadar sa il gasesc pe cai rationale ar fi imposibil.

Il gasesc in cele din urma, duminica. Era deja prea tarziu sa il mai duc la slujba, si chiar de il gaseam inainte, tot nu reuseam sa fim impreuna la slujba. De ce? Pentru ca nu doreste sa ma vada. Asta mi-a spus Ea. Ea este noua proprietara a sufletului meu. El i-a zis Ei sa imi transmita ca el este tandru cu multa iubire pe cand eu sunt un porc nesuferit. Si pe langa faptul ca sunt un porc nesuferit, nu am realizat ca il pierdusem de mult timp, doar ca eu eram prea indiferent ca sa realizez ca el nu mai e langa mine. Prefera la Ea. Ea e buna, blanda si ii ofera multa  afectiune. Eu l-am ignorat mai tot timpul si se simtea singur, acum insa se simte in sfarsit iubit. Are dreptate! Sunt un porc nesuferit. Dar nu o inteleg pe Ea.

De ce il tii la tine?
Pentru ca ma iubeste!
Dar tu il iubesti?
Nu stiu, nu cred.
Dar pe mine  porcul cel nesuferi ma iubesti?
Da, te iubesc!

Ne-am oprit aici. Prea multe intrebari inutile al carora raspunsuri le cunosteam deja amandoi. Ne-am despartit, promitandu-mi totusi ca din cand in cand ma va lasa sa-mi revad sufletul si sa-l tin strans la pieptul meu.

Insa pana atunci: “baiat frumos cu ochi albastrii, un pic porc si cam nesuferit caut suflet de inchiriat, pe perioada nedeterminata, pret viata mea… “

This is the life!

March 13, 2010

Ne-am trezit si dezmortit. Ne bem cafele si radem. Ne povestim intamplarile petrecute in noaptea alba. E deja seara. Oboseala adunata de peste noapte ne-a tinut statici in pat pana cand s-a innoptat. Gata cu cafele. Ne calcam hainele. Ne pregatim pentru o noua noapte alba. Sticlele de whiskey sunt desfacute. Adulmecam parfumul alcoolului combinat cu esente tari de Chanel. Ne place! Excitatia creste! Muzica acopera vocile noastre care devin tot mai moi. Corpurile incep sa se miste. O noua iluzie, iesim din realitatea cotidiana. Tristetea adunata in noi se transforma in placere. Masochismul e singura placere a oamenilor. Ne dam drum liber trupurilor, miscari necontrolate, dansam. Un dans mintal al vietii, haotic, lipsit de sens. Pentru asta traim, pentru noapte si demonii ei! La urma urmei suntem toti demoni care ne caim pe drumul vietii. Placere e tot ceea ce ne dorim, suferim ca apoi sa luam din ea placerea. Alcool si-a facut efectul. Acum plutim. E un vis. Oare e unul frumos sau un cosmar? Nu stim, nu ne pasa, acum nu vrem sa gandim. Acum vrem sa ne lasam dusi de val. Spre dimineata alcoolul s-a cam saturat, are si el o limita, dar noi il fortam, ii spunem ca il vrem, il adoram. Alcoolule nu pleca, te rugam! Te iubim! Dar el e satul de noi. Se simte sufocat. Iese, pleaca! Iar noi ne intindem in pat, parca violati. Adormim.